apăs sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A. 60/40 / Pl: ~uri / E: apăsa] (Înv) 1 Asuprire. 2 (Înv; îs) ~ de nevoie sau -ul nevoii Strâmtorare mare. 3 Necaz.

apăsa [At: VARLAAM, C. 222, 2 / Pzi: apăs / E: *appensare] 1 vi A atârna greu. 2 vi A cântări. 3-5 vtri (a) A (se) lăsa cu toată greutatea sa asupra unui lucru. 6 vi (D. un obiect) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. 7 vi (Cst pe) A exercita o presiune asupra unui corp Si: a presa. 8 vi A împinge la fund. 9-10 (Reg) vtr A se urca (sau a ajuta cuiva să urce) într-un pom Si: a burica. 11 vi (Fig; d. o vorbă, un cuvânt, o frază etc.) A accentua. 12-13 vtr (Fig; subiectul este omul) A asupri. 14-16 vtr (Adeseori subiectul activ e o abstractizare) A (se) oprima. 17 vi A simți o greutate (în trup).