2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
aplicațiune sf vz aplicație
aplicație sf [At: COD. ȚIV. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr application, lat applicatio, -onem] 1 Așezare a unui lucru pe altul Si: aplicare (1). 2 (Pex) Bucată de stofa aplicată pe alta. 3 Punere în practică Si: aplicare (2). 4 (Înv; îs) Școala de ~ (pe lângă o școală normală de învățători etc.) Școală de punere în practică a teoriei învățate mai înainte. 5 (Rar) Sârguință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: aplicațiune
aplicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: aplicație
aplicație substantiv feminin
- silabație: a-pli-ca-ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aplicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |