2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ancolat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: ancola] (Teh; rar) Încleiere.

ancolat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: ancola] (Teh; rar) Încleiat2.

ancola vt [At: DEX2 / Pzi: ~lez / E: fr encoller] (Teh; rar) A încleia.

Intrare: ancolat
ancolat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ancolat
  • ancolatul
  • ancolatu‑
  • ancola
  • ancolata
plural
  • ancolați
  • ancolații
  • ancolate
  • ancolatele
genitiv-dativ singular
  • ancolat
  • ancolatului
  • ancolate
  • ancolatei
plural
  • ancolați
  • ancolaților
  • ancolate
  • ancolatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ancola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ancola
  • ancolare
  • ancolat
  • ancolatu‑
  • ancolând
  • ancolându‑
singular plural
  • ancolea
  • ancolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ancolez
(să)
  • ancolez
  • ancolam
  • ancolai
  • ancolasem
a II-a (tu)
  • ancolezi
(să)
  • ancolezi
  • ancolai
  • ancolași
  • ancolaseși
a III-a (el, ea)
  • ancolea
(să)
  • ancoleze
  • ancola
  • ancolă
  • ancolase
plural I (noi)
  • ancolăm
(să)
  • ancolăm
  • ancolam
  • ancolarăm
  • ancolaserăm
  • ancolasem
a II-a (voi)
  • ancolați
(să)
  • ancolați
  • ancolați
  • ancolarăți
  • ancolaserăți
  • ancolaseți
a III-a (ei, ele)
  • ancolea
(să)
  • ancoleze
  • ancolau
  • ancola
  • ancolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)