2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
amănunțire sf [At: I. IONESCU, C. 31 / V: ~ăru~ / Pl: ~ri / E: amănunți] 1 (Înv) Mărunțire, afânare a pământului. 2 Arătare în detalii.
amănunți vtr [At: I. IONESCU, C. 31 / V: ~ărunți1 / Pzi: ~țesc / E: amănunt cf fr detailler] 1 (Agr) A mărunți, a afâna pământul prin săpare, arare, prășire etc. 2 A arăta în amănunte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amărunți1 v vz amănunți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amărunțire sf vz amănunțire corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: amănunțire
amănunțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: amănunți
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)