2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amănunțire sf [At: I. IONESCU, C. 31 / V: ~ăru~ / Pl: ~ri / E: amănunți] 1 (Înv) Mărunțire, afânare a pământului. 2 Arătare în detalii.

amănunți vtr [At: I. IONESCU, C. 31 / V: ~ărunți1 / Pzi: ~țesc / E: amănunt cf fr detailler] 1 (Agr) A mărunți, a afâna pământul prin săpare, arare, prășire etc. 2 A arăta în amănunte.

Intrare: amănunțire
amănunțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amănunțire
  • amănunțirea
plural
  • amănunțiri
  • amănunțirile
genitiv-dativ singular
  • amănunțiri
  • amănunțirii
plural
  • amănunțiri
  • amănunțirilor
vocativ singular
plural
Intrare: amănunți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amănunți
  • amănunțire
  • amănunțit
  • amănunțitu‑
  • amănunțind
  • amănunțindu‑
singular plural
  • amănunțește
  • amănunțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amănunțesc
(să)
  • amănunțesc
  • amănunțeam
  • amănunții
  • amănunțisem
a II-a (tu)
  • amănunțești
(să)
  • amănunțești
  • amănunțeai
  • amănunțiși
  • amănunțiseși
a III-a (el, ea)
  • amănunțește
(să)
  • amănunțească
  • amănunțea
  • amănunți
  • amănunțise
plural I (noi)
  • amănunțim
(să)
  • amănunțim
  • amănunțeam
  • amănunțirăm
  • amănunțiserăm
  • amănunțisem
a II-a (voi)
  • amănunțiți
(să)
  • amănunțiți
  • amănunțeați
  • amănunțirăți
  • amănunțiserăți
  • amănunțiseți
a III-a (ei, ele)
  • amănunțesc
(să)
  • amănunțească
  • amănunțeau
  • amănunți
  • amănunțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)