2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alteră sf vz halteră

altera vtr [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr alterer] 1-2 A (se) schimba (de obicei, în rău). 3-4 (D. materii organice) A (se) descompune. 5-6 (Muz) A modifica o notă (înălțând-o sau) coborând-o cu un semiton. 7-8 A (se) tulbura. 9-10 A (se) falsifica. 11 (D. sunete) A (se) transforma.

halteră sf [At: DA ms / Pl: ~re / E: fr haltère] 1 Aparat de gimnastică alcătuit din două bile sau discuri de metal greu, de diferite mărimi, unite printr-o bară, cu care se fac diferite mișcări, pentru dezvoltarea musculaturii brațelor și toracelor. 2 (Lpl) Probă de atletism care se execută cu acest aparat.

Intrare: altera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • altera
  • alterare
  • alterat
  • alteratu‑
  • alterând
  • alterându‑
singular plural
  • alterea
  • alterați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alterez
(să)
  • alterez
  • alteram
  • alterai
  • alterasem
a II-a (tu)
  • alterezi
(să)
  • alterezi
  • alterai
  • alterași
  • alteraseși
a III-a (el, ea)
  • alterea
(să)
  • altereze
  • altera
  • alteră
  • alterase
plural I (noi)
  • alterăm
(să)
  • alterăm
  • alteram
  • alterarăm
  • alteraserăm
  • alterasem
a II-a (voi)
  • alterați
(să)
  • alterați
  • alterați
  • alterarăți
  • alteraserăți
  • alteraseți
a III-a (ei, ele)
  • alterea
(să)
  • altereze
  • alterau
  • altera
  • alteraseră
Intrare: halteră
  • pronunție: halteră, halteră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halte
  • haltera
plural
  • haltere
  • halterele
genitiv-dativ singular
  • haltere
  • halterei
plural
  • haltere
  • halterelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alteră
  • altera
plural
  • altere
  • alterele
genitiv-dativ singular
  • altere
  • alterei
plural
  • altere
  • alterelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)