2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alocuție[1] sf vz alocuțiune
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
alocuțiune sf [At: KLOPȘTOC, F. 208 / Pl: ~ni / E: fr allocution] 1 (La romani) Cuvântare a unui general sau împărat adresată oștirii sale. 2 Cuvântare scurtă, ocazională.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: alocuție
alocuție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: alocuțiune
alocuțiune substantiv feminin
- silabație: -ți-u-ne
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
alocuție substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||