2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alocațiune sf vz alocație
alocație sf [At: CADE / V: (înv) ~iune (pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr allocation] 1 Alocare. 2-3 (Ccr) Sumă (sau cantitate de materiale) alocată. 4 Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei persoane. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: alocațiune
alocațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: alocație
alocație substantiv feminin
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
alocațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||