alinat¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: alina¹] 1-9 Alinare (1-9).

alinat² sn [At: DA / Pl: ~uri / E: alina²] Alinare².

alinat³, ~ă [At: VARLAAM, C. 165 / Pl: ~ați, ~e / E: alina] 1 a (D. fenomene naturale) Micșorat² în intensitate. 2 a (D. fenomene naturale) Oprit². 3 a (D. mișcări pornite) Potolit². 4 a (D. senzații neplăcute, sentimente dureroase) Calmat². 5 a (D. ființe cuprinse de emoții puternice, de surescitare) Liniștit². 6 a (D. ființe, oameni) Mângâiat². 7 (D. lucruri sau fenomene naturale ) Așezat². 8 a (D. oameni) Liniștit² (prin ducere la culcare). 9 av Lin.

alinat⁴, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: alina²] (Îrg) Care șchiopătează ușor.

alina¹ [At: VARLAAM, C. 310 / Pzi: alin, (înv) ~nez / V: ~lini (pzi: ~nesc) / E: lin] 1-2 vtr (D. fenomene naturale) A (se) micșora în intensitate. 3-4 vtr (D. fenomene naturale) A (se) potoli. 5 vi (Înv) A opri o mișcare pornită. 6-7 vtr (D. sentimente neplăcute, senzații dureroase) A (se) calma. 8-9 vtr (D. ființe cuprinse de emoție puternică, de surescitare) A (se) liniști. 10 vt (D. ființe, în special, oameni) A mângâia. 11 vt (D. lucruri) A așeza. 12 vr (D. oameni) A se liniști ducându-se la culcare. 13 vr (D. păsări) A se așeza (pe ceva).

alina² vi [At: DA / Pzi: alin / E: nct] (Îrg) A șchiopăta ușor Cf alinta, alicni.

alini v vz alina

alinit¹ sn vz alinat¹

alinit², ~ă a vz alinat²