2 definiții pentru algebric

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

algebric, ~ă a [At: CULIANU, A. 4 / Pl: ~ici, ~ice / V: (reg) ~braic / E: fr algébrique] 1 De algebră (1). 2 Referitor la algebră (1).

Intrare: algebric
algebric adjectiv
  • silabație: al-ge-bric info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • algebric
  • algebricul
  • algebricu‑
  • algebrică
  • algebrica
plural
  • algebrici
  • algebricii
  • algebrice
  • algebricele
genitiv-dativ singular
  • algebric
  • algebricului
  • algebrice
  • algebricei
plural
  • algebrici
  • algebricilor
  • algebrice
  • algebricelor
vocativ singular
plural
algebraic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • algebraic
  • algebraicul
  • algebraicu‑
  • algebraică
  • algebraica
plural
  • algebraici
  • algebraicii
  • algebraice
  • algebraicele
genitiv-dativ singular
  • algebraic
  • algebraicului
  • algebraice
  • algebraicei
plural
  • algebraici
  • algebraicilor
  • algebraice
  • algebraicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)