dexonline

5 intrări

5 definiții

Explicative DEX

albete sm [At: BOCEANU, GL. / Pl: ~eți / E: alb + -ete] (Reg) Alburn.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

albață sf vz albeață

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

albeață sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 203/8 / V: (reg) ~bață / Pl: ~ețe / E: alb + -eață] 1 Albeală (2). 2 (Med) Leucom. 3 (Med; imp) Cataractă. 4 (Fig) Orbire. 5 (Îe) A avea ~ A nu percepe bine lucrurile. 6 (Fig; îae) A judeca greșit. 7 (Reg) Sclerotică. 8 (Bot; reg) Cerențel (Geum urbanum). 9 (Bot; reg) Punga-babei (Pulicaria dysenterica).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

albeț, ~eață [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: alb + -eț] (Reg) 1 a Albineț. 2 sn Alburn.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

albețe sf [At: PANN, P.V. II, 129/21 / Pl: ~ți / E: alb + -ețe] (Rar) Albeală (2).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: albete

albete substantiv masculin

substantiv masculin (M46)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	albete	albetele
nominativ-acuzativ	plural	albeți	albeții
genitiv-dativ	singular	albete	albetelui
genitiv-dativ	plural	albeți	albeților
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: albeață

albeață substantiv feminin

substantiv feminin (F12)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	albeață	albeața
nominativ-acuzativ	plural	albețe	albețele
genitiv-dativ	singular	albețe	albeței
genitiv-dativ	plural	albețe	albețelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

albețe¹ (pl. -e) substantiv feminin

substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	albețe	albețea
nominativ-acuzativ	plural	albețe	albețele
genitiv-dativ	singular	albețe	albeței
genitiv-dativ	plural	albețe	albețelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

albețe² (pl. -i) substantiv feminin

substantiv feminin (F107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	albețe	albețea
nominativ-acuzativ	plural	albeți	albețile
genitiv-dativ	singular	albeți	albeții
genitiv-dativ	plural	albeți	albeților
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

albață substantiv feminin

substantiv feminin (F17)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	albață	albața
nominativ-acuzativ	plural	albețe	albețele
genitiv-dativ	singular	albețe	albeței
genitiv-dativ	plural	albețe	albețelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: albeț (adj.)

albeț¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A18) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A18) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	albeț	albețul albețu‑	albeață	albeața
nominativ-acuzativ	plural	albeți	albeții	albețe	albețele
genitiv-dativ	singular	albeț	albețului	albețe	albeței
genitiv-dativ	plural	albeți	albeților	albețe	albețelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: albeț (s.n.)

albeț² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	albeț	albețul albețu‑
nominativ-acuzativ	plural	albețe	albețele
genitiv-dativ	singular	albeț	albețului
genitiv-dativ	plural	albețe	albețelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: albețe

albețe² (pl. -i) substantiv feminin

substantiv feminin (F107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	albețe	albețea
nominativ-acuzativ	plural	albeți	albețile
genitiv-dativ	singular	albeți	albeții
genitiv-dativ	plural	albeți	albeților
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)