Forma ajutătoriu este o variantă a lui ajutător.
2 definiții pentru ajutător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ajutător, ~oare [At: PSALT. SCH. 87 / V: (îrg) ~iu, ~oare, agiutător, ~oare, agiutătoriu, ~oare[1] a, smf / Pl: ~i, ~oare / E: ajuta + -ător] 1 a Care ajută (1). 2 (Grm; înv; îs) Verb ~ Verb auxiliar. 3-4 smf, a (Persoană sau lucru) care este de ajutor (1). 5 a Protector. 6 a (Jur; înv) Complice.
- Variante (cele cu agiu~) neconsemnate ca intrări principale. — gall
ajutătoriu, ~oare a, smf vz ajutător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ajutător
ajutător adjectiv
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ajutătoriu adjectiv
adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)