3 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adăogat2, ~ă[1] a vz adăugat

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

adăogat1[1] sn vz adăugat

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

adăuga [At: PSALT. SCH. 309/11 / V: ~ăoga, (înv) ~ăoaga,[1] adaoge, (înv) ~ăogi, ~ugi / P: ~dă-u- / Pzi: adaug, adaog, (înv) adăugesc / E: lat adaugere] 1 vt A (mai) pune peste. 2 vt (Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 vtr A (se) alătura. 5-6 vtr A (se) alipi. 7 vt (Înv; d. țări, regiuni) A anexa. 8 vr (Înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu cineva. 9 vt A continua. 10 vt A spori (3).

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

adăugat2, ~ă a [At: MDA ms / V: adaos, ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: adăuga] 1 Care este pus peste. 2 Alăturat. 3 Alipit. 4 Anexat. 5 Continuat. 6 Sporit.

adăugat1 sn [At: DA / Pl: ~uri/ E: adăuga] 1 Adăugare (1). 2 Alăturare. 3 Alipire. 4 Anexare. 5 Continuare. 6 Sporire.

Intrare: adăuga
  • silabație: a-dă-u-ga info
verb (VT74)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăuga
  • adăugare
  • adăugat
  • adăugatu‑
  • adăugând
  • adăugându‑
singular plural
  • adaugă
  • adăugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaug
(să)
  • adaug
  • adăugam
  • adăugai
  • adăugasem
a II-a (tu)
  • adaugi
(să)
  • adaugi
  • adăugai
  • adăugași
  • adăugaseși
a III-a (el, ea)
  • adaugă
(să)
  • adauge
  • adăuga
  • adăugă
  • adăugase
plural I (noi)
  • adăugăm
(să)
  • adăugăm
  • adăugam
  • adăugarăm
  • adăugaserăm
  • adăugasem
a II-a (voi)
  • adăugați
(să)
  • adăugați
  • adăugați
  • adăugarăți
  • adăugaserăți
  • adăugaseți
a III-a (ei, ele)
  • adaugă
(să)
  • adauge
  • adăugau
  • adăuga
  • adăugaseră
verb (VT327)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăugi
  • adăugire
  • adăugit
  • adăugitu‑
  • adăugind
  • adăugindu‑
singular plural
  • adauge
  • adăugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaug
(să)
  • adaug
  • adăugeam
  • adăugii
  • adăugisem
a II-a (tu)
  • adaugi
(să)
  • adaugi
  • adăugeai
  • adăugiși
  • adăugiseși
a III-a (el, ea)
  • adauge
(să)
  • adaugă
  • adăugea
  • adăugi
  • adăugise
plural I (noi)
  • adăugim
(să)
  • adăugim
  • adăugeam
  • adăugirăm
  • adăugiserăm
  • adăugisem
a II-a (voi)
  • adăugiți
(să)
  • adăugiți
  • adăugeați
  • adăugirăți
  • adăugiserăți
  • adăugiseți
a III-a (ei, ele)
  • adaug
(să)
  • adaugă
  • adăugeau
  • adăugi
  • adăugiseră
verb (VT651)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adaoge
  • adaogere
  • adaos
  • adaosu‑
  • adăogând
  • adăogându‑
singular plural
  • adaoge
  • adaogeți
  • adăogeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaog
(să)
  • adaog
  • adăogeam
  • adăosei
  • adăosesem
a II-a (tu)
  • adaogi
(să)
  • adaogi
  • adăogeai
  • adăoseși
  • adăoseseși
a III-a (el, ea)
  • adaoge
  • adăogea
  • adaose
  • adăosese
plural I (noi)
  • adaogem
(să)
  • adaogem
  • adăogeam
  • adaoserăm
  • adăoseserăm
  • adăosesem
a II-a (voi)
  • adaogeți
(să)
  • adaogeți
  • adăogeați
  • adaoserăți
  • adăoseserăți
  • adăoseseți
a III-a (ei, ele)
  • adaog
  • adăogeau
  • adaoseră
  • adăoseseră
verb (VT74)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăoga
  • adăogare
  • adăogat
  • adăogatu‑
  • adăogând
  • adăogându‑
singular plural
  • adaogă
  • adăogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaog
(să)
  • adaog
  • adăogam
  • adăogai
  • adăogasem
a II-a (tu)
  • adaogi
(să)
  • adaogi
  • adăogai
  • adăogași
  • adăogaseși
a III-a (el, ea)
  • adaogă
(să)
  • adaoge
  • adăoga
  • adăogă
  • adăogase
plural I (noi)
  • adăogăm
(să)
  • adăogăm
  • adăogam
  • adăogarăm
  • adăogaserăm
  • adăogasem
a II-a (voi)
  • adăogați
(să)
  • adăogați
  • adăogați
  • adăogarăți
  • adăogaserăți
  • adăogaseți
a III-a (ei, ele)
  • adaogă
(să)
  • adaoge
  • adăogau
  • adăoga
  • adăogaseră
verb (VT327)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăogi
  • adăogire
  • adăogit
  • adăogitu‑
  • adăogind
  • adăogindu‑
singular plural
  • adaoge
  • adăogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adaog
(să)
  • adaog
  • adăogeam
  • adăogii
  • adăogisem
a II-a (tu)
  • adaogi
(să)
  • adaogi
  • adăogeai
  • adăogiși
  • adăogiseși
a III-a (el, ea)
  • adaoge
(să)
  • adaogă
  • adăogea
  • adăogi
  • adăogise
plural I (noi)
  • adăogim
(să)
  • adăogim
  • adăogeam
  • adăogirăm
  • adăogiserăm
  • adăogisem
a II-a (voi)
  • adăogiți
(să)
  • adăogiți
  • adăogeați
  • adăogirăți
  • adăogiserăți
  • adăogiseți
a III-a (ei, ele)
  • adaog
(să)
  • adaogă
  • adăogeau
  • adăogi
  • adăogiseră
Intrare: adăugat (adj.)
adăugat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugat
  • adăugatul
  • adăugatu‑
  • adăuga
  • adăugata
plural
  • adăugați
  • adăugații
  • adăugate
  • adăugatele
genitiv-dativ singular
  • adăugat
  • adăugatului
  • adăugate
  • adăugatei
plural
  • adăugați
  • adăugaților
  • adăugate
  • adăugatelor
vocativ singular
plural
adaos2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adaos
  • adaosul
  • adaosu‑
  • adaosă
  • adaosa
plural
  • adaoși
  • adaoșii
  • adaose
  • adaosele
genitiv-dativ singular
  • adaos
  • adaosului
  • adaose
  • adaosei
plural
  • adaoși
  • adaoșilor
  • adaose
  • adaoselor
vocativ singular
plural
adăogat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogat
  • adăogatul
  • adăogatu‑
  • adăoga
  • adăogata
plural
  • adăogați
  • adăogații
  • adăogate
  • adăogatele
genitiv-dativ singular
  • adăogat
  • adăogatului
  • adăogate
  • adăogatei
plural
  • adăogați
  • adăogaților
  • adăogate
  • adăogatelor
vocativ singular
plural
Intrare: adăugat (s.n.)
adăugat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugat
  • adăugatul
  • adăugatu‑
plural
  • adăugaturi
  • adăugaturile
genitiv-dativ singular
  • adăugat
  • adăugatului
plural
  • adăugaturi
  • adăugaturilor
vocativ singular
plural
adăogat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogat
  • adăogatul
  • adăogatu‑
plural
  • adăogaturi
  • adăogaturile
genitiv-dativ singular
  • adăogat
  • adăogatului
plural
  • adăogaturi
  • adăogaturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)