O definiție pentru accentuațiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
accentuațiune sf [At: DA / P: ~tu-a-ți-u~ / Pl: ~ni / E: accentua + -țiune] 1-2 (Înv) Accentuare (1-2).
Intrare: accentuațiune
accentuațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||