3 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abundat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: abunda] Îmbelșugat2.

abundat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: abunda] (înv) Îmbelșugare.

abunda vi [At: DA / Pzi: 3 ~undă / E: fr abonder, lat abundare] 1 A fi din belșug. 2 A avea din belșug. corectat(ă)

Intrare: abundat (adj.)
abundat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abundat
  • abundatul
  • abunda
  • abundata
plural
  • abundați
  • abundații
  • abundate
  • abundatele
genitiv-dativ singular
  • abundat
  • abundatului
  • abundate
  • abundatei
plural
  • abundați
  • abundaților
  • abundate
  • abundatelor
vocativ singular
plural
abondat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abondat
  • abondatul
  • abonda
  • abondata
plural
  • abondați
  • abondații
  • abondate
  • abondatele
genitiv-dativ singular
  • abondat
  • abondatului
  • abondate
  • abondatei
plural
  • abondați
  • abondaților
  • abondate
  • abondatelor
vocativ singular
plural
Intrare: abundat (s.n.)
abundat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abundat
  • abundatul
plural
  • abundaturi
  • abundaturile
genitiv-dativ singular
  • abundat
  • abundatului
plural
  • abundaturi
  • abundaturilor
vocativ singular
plural
abondat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abondat
  • abondatul
plural
  • abondaturi
  • abondaturile
genitiv-dativ singular
  • abondat
  • abondatului
plural
  • abondaturi
  • abondaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: abunda
verb (V4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abunda
  • abundare
  • abundat
  • abundatu‑
  • abundând
  • abundându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • abundă
(să)
  • abunde
  • abunda
  • abundă
  • abundase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • abundă
(să)
  • abunde
  • abundau
  • abunda
  • abundaseră
verb (V4)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abonda
  • abondare
  • abondat
  • abondatu‑
  • abondând
  • abondându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • abondă
(să)
  • abonde
  • abonda
  • abondă
  • abondase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • abondă
(să)
  • abonde
  • abondau
  • abonda
  • abondaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)