3 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abținut2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~uți, ~e / E: abține] 1 Reținut2. 2 Înfrânat2.

abținut1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: abține] 1 Reținere. 2 Înfrânare.

abține vr [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 274 / Pzi: abțin / E: fr (s') abtenir (după ține)] 1 A nu participa. 2 (Dom) A-și controla acțiunile, manifestările, sentimentele etc.

Intrare: abținut (adj.)
abținut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abținut
  • abținutul
  • abținu
  • abținuta
plural
  • abținuți
  • abținuții
  • abținute
  • abținutele
genitiv-dativ singular
  • abținut
  • abținutului
  • abținute
  • abținutei
plural
  • abținuți
  • abținuților
  • abținute
  • abținutelor
vocativ singular
plural
Intrare: abținut (s.n.)
abținut2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abținut
  • abținutul
plural
  • abținuturi
  • abținuturile
genitiv-dativ singular
  • abținut
  • abținutului
plural
  • abținuturi
  • abținuturilor
vocativ singular
plural
Intrare: abține
verb (V612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abține
  • abținere
  • abținut
  • abținutu‑
  • abținând
  • abțiind
  • abținându‑
  • abțiindu‑
singular plural
  • abține
  • abțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abțin
  • abțiu
(să)
  • abțin
  • abțiu
  • abțineam
  • abținui
  • abținusem
a II-a (tu)
  • abții
(să)
  • abții
  • abțineai
  • abținuși
  • abținuseși
a III-a (el, ea)
  • abține
(să)
  • abți
  • abție
  • abținea
  • abținu
  • abținuse
plural I (noi)
  • abținem
(să)
  • abținem
  • abțineam
  • abținurăm
  • abținuserăm
  • abținusem
a II-a (voi)
  • abțineți
(să)
  • abțineți
  • abțineați
  • abținurăți
  • abținuserăți
  • abținuseți
a III-a (ei, ele)
  • abțin
(să)
  • abți
  • abție
  • abțineau
  • abținu
  • abținuseră
verb (V513)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abținea
singular plural
  • abțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi)
  • abținem
(să)
  • abținem
a II-a (voi)
  • abțineți
(să)
  • abțineți
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)