șioi¹ sn vz șuvoi¹

șioi² [At: (sf. sec. XVIII) ARH. FOLK. VI, 25 / P: și-o-i / V: (reg) șiui, șoi, șui / Pzi: ~esc / E: pbl fo cf mg sóhajt] 1 vi (Trs) A ofta. 2 vi (Trs) A suspina. 3 vi (Reg; îf șiui) A gâfâi (1). 4 vr (Reg; îf șui) A se văita.

șai² sn vz șuvoi¹

șăoaie sf vz șuvoi¹

șihoi sn vz șuvoi¹

șioaie sf vz șuvoi¹

șion s vz șuvoi¹

șiu sn vz șuvoi¹

șiui² vi vz șioi²

șivoi¹ sn vz șuvoi¹

șivoi³ v vz șuvoi²

șoi² v vz șioi²

șuai s vz șuvoi¹

șuăi sn vz șuvoi¹

șuhai sn vz șuvoi¹

șuhoi sn vz șuvoi¹

șui⁵ v vz șioi²

șuoau s vz șuvoi¹

șuoi sn vz șuvoi¹

șuvai³ s vz șuvoi¹

șuvoi² vi [At: MURNU, I. 81 / V: (reg) șiv~ / Pzi: 3 ~esc / E: șuvoi¹] (Rar; d. ape) A șiroi³ (1).

șuvoi¹ sn [At: DOSOFTEI, MOL. 92 / V: (îrg) șiu (Pl: ~ri), (reg) șui (Pl: ~uri), șihoi (Pl și: ~uri), șioi, șivoi, șuăi, șuhai (Pl: ~e), șuhoi (Pl: ~uri), șuoi (Pl: ~oaie) sn, șion, șuai, șuoau, ~vai s, șăoaie, șioaie sf / Pl: ~oaie, (rar) ~uri / E: ns cf mg sió (dal siu, sivó), rom puhoi] 1 Curs de apă torențial, care se formează (în zonele de munte sau de deal) prin topirea zăpezii sau în urma unei ploi abundente Si: torent, șiroi¹ (1), (reg) puhoi, șirlău (1), șugău (1), șușoi¹ (1), (îvg) năboi¹. 2 (Pex) Curs de apă (cu debit rapid) Si: torent, șiroi¹ (2), (reg)puhoi, șirlău (2), șugău (2), șușoi¹, (îvg) năboi¹. 3 (Pe lângă verbe ca „a curge”, „a trece” etc.; îlav) În ~ Vijelios. 4 (Prc; șîs ~ul apei) Porțiune din curentul unei ape curgătoare, în care apa are viteza cea mai mare. 5 (Reg; îf șihoi) Braț al unei ape curgătoare. 6 (Mun; îf șioi) Vârtej. 7 (Reg; îaf) Copcă² (1). 8 (Rar; de obicei lpl) Șiroi¹ (5). 9 (Reg; pex; îf șivoi) Șirlău. 10 (Reg) Pământ neproductiv (pietros, nisipos, văros, argilos). 11 (Reg) Pământ apătos. 12 (Reg) Pământ lunecos. 13 (Reg) Pământ productiv, mănos. 14 (Reg) Pământ afânat. 15 (Mun) Fâșie de pământ rămas nearat. 16 (Reg; îf șioi) Dâră subțire de cereale rămase pe arie după treierat. corectat(ă)