dexonline

2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

învitare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 52/2 / Pl: ~tări / E: învita²] (Îrg) 1 Îndemn. 2 Provocare. 3 Instigare. 4 Imbold. 5 Născocire. 6 Adunare pentru a se ridica împotriva cuiva Si: învitat² (6). 7 Deschidere a apetitului Si: învitat² (7). 8 Manifestare a căldurilor la vacă Si: învitat² (8).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

învita² [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ngi~, ~nji~, ~nzi~ / Pzi: învit, (iuz) ~tez / E: ml invitare] (Îrg) 1 vt A îndemna. 2 vt A provoca. 3 vt A instiga. 4 vt A năsoci. 5 vr A se aduna pentru a se ridica împotriva cuiva Si: (înv) a se îngloti, a se pâlcui. 6 vt (Trs) A deschide apetitul. 7 vr (D. vacă) A fi în călduri.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

învita¹ v vz invita

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

înzita v vz învita²

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: învitare

învitare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	învitare ‑nvitare	învitarea ‑nvitarea
nominativ-acuzativ	plural	învitări ‑nvitări	învitările ‑nvitările
genitiv-dativ	singular	învitări ‑nvitări	învitării ‑nvitării
genitiv-dativ	plural	învitări ‑nvitări	învitărilor ‑nvitărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: învita

învita (1 învit) verb grupa I conjugarea I

verb (VT3)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învita ‑nvita	învitare ‑nvitare	învitat ‑nvitat învitatu‑ ‑nvitatu‑	învitând ‑nvitând învitându‑ ‑nvitându‑	singular	plural
		(a) învita ‑nvita	învitare ‑nvitare	învitat ‑nvitat învitatu‑ ‑nvitatu‑	învitând ‑nvitând învitându‑ ‑nvitându‑	învită ‑nvită	învitați ‑nvitați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învit ‑nvit	(să) învit ‑nvit	învitam ‑nvitam	învitai ‑nvitai	învitasem ‑nvitasem
	a II-a (tu)	înviți ‑nviți	(să) înviți ‑nviți	învitai ‑nvitai	învitași ‑nvitași	învitaseși ‑nvitaseși
	a III-a (el, ea)	învită ‑nvită	(să) învite ‑nvite	învita ‑nvita	învită ‑nvită	învitase ‑nvitase
plural	I (noi)	învităm ‑nvităm	(să) învităm ‑nvităm	învitam ‑nvitam	învitarăm ‑nvitarăm	învitaserăm ‑nvitaserăm învitasem ‑nvitasem
	a II-a (voi)	învitați ‑nvitați	(să) învitați ‑nvitați	învitați ‑nvitați	învitarăți ‑nvitarăți	învitaserăți ‑nvitaserăți învitaseți ‑nvitaseți
	a III-a (ei, ele)	învită ‑nvită	(să) învite ‑nvite	învitau ‑nvitau	învitară ‑nvitară	învitaseră ‑nvitaseră

învita (1 învitez) verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învita ‑nvita	învitare ‑nvitare	învitat ‑nvitat învitatu‑ ‑nvitatu‑	învitând ‑nvitând învitându‑ ‑nvitându‑	singular	plural
		(a) învita ‑nvita	învitare ‑nvitare	învitat ‑nvitat învitatu‑ ‑nvitatu‑	învitând ‑nvitând învitându‑ ‑nvitându‑	învitează ‑nvitează	învitați ‑nvitați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învitez ‑nvitez	(să) învitez ‑nvitez	învitam ‑nvitam	învitai ‑nvitai	învitasem ‑nvitasem
	a II-a (tu)	învitezi ‑nvitezi	(să) învitezi ‑nvitezi	învitai ‑nvitai	învitași ‑nvitași	învitaseși ‑nvitaseși
	a III-a (el, ea)	învitează ‑nvitează	(să) înviteze ‑nviteze	învita ‑nvita	învită ‑nvită	învitase ‑nvitase
plural	I (noi)	învităm ‑nvităm	(să) învităm ‑nvităm	învitam ‑nvitam	învitarăm ‑nvitarăm	învitaserăm ‑nvitaserăm învitasem ‑nvitasem
	a II-a (voi)	învitați ‑nvitați	(să) învitați ‑nvitați	învitați ‑nvitați	învitarăți ‑nvitarăți	învitaserăți ‑nvitaserăți învitaseți ‑nvitaseți
	a III-a (ei, ele)	învitează ‑nvitează	(să) înviteze ‑nviteze	învitau ‑nvitau	învitară ‑nvitară	învitaseră ‑nvitaseră

înzita

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)