întrec sn [At: PANN, P. V. I, 93/12 / Pl: ~uri / E: întrece] (Înv; crp) (Șfg) Competiție.

întrece [At: ANON. CAR. / Pzi: întrec / E: în- + trece] 1 vt A depăși pe cineva în mers, lăsându-l în urmă. 2 vt A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință Cf a exceda, a covârși, a depăși. 3 vt A trece peste o anumită limită. 4-5 vt (Pex) (A fi sau) a avea mai mult decât trebuie Si: a prisosi. 6 vt A răsfăța. 7 vt A mângâia. 8 vrr A căuta să se depășească unul pe altul Cf a concura, a rivaliza. 9 vr (Îe) A se ~ cu gluma (sau vorba, deochiul, nebuniile etc.) A depăși limitele bunei- cuviințe. 10 vr (Îae) A exagera. 11 vr (Înv; îe) Se ~ cu dracu în fugă Aleargă foarte repede. 12-13 vr (Îe) A se ~ în apă rece (A fi sau) a deveni impertinent. 14 vr (Înv; îe) A te ~ în păhară, Poți să fii și de ocară A câștiga întrecerea la băutură nu este lăudabil. 15 vr (Trs; îe) A se ~ (cu firea) A se copilări. 16 vr (Îae) A face mofturi. 17 vr (Îae) A fi nesuferit Cf (înv) a se fasoli, (înv) a se izmeni. 18 vr A face ceva în mod exagerat. 19-20 vtr (Propriu) A face ceva mai bine (decât altcineva sau) decât sine însuși.