înstrunare sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: înstruna] 1 Întindere a strunelor unui instrument Si: înstrunat¹ (1), (îvr) înstrunătură (1). 2 Acordare a unui instrument muzical cu coarde Si: înstrunat¹ (2), (îvr) înstrunătură (2). 3 (Fig) Interpretare a unei piese la un instrument cu coarde Si: înstrunat¹ (3), (îvr) înstrunătură (3). 4 Legare strâns Si: înstrunat¹ (4), (îvr) înstrunătură (4). 5 (Spc) Strângere a unui animal de călărie cu chingile sau cu frâul Si: înstrunat¹ (5), strunire, (îvr) înstrunătură (5). 6 (Fig) Reținere de la o acțiune Si: înfrânare, înstrunat¹ (6), stăvilire, strunire, (îvr) înstrunătură (6).

înstruna vt [At: ODOBESCU, I, 86/17 / Pzi: înstrun, ~nez / E: în- + strună] 1 (Înv) A întinde struna unui instrument. 2 A acorda un instrument muzical cu coarde. 3 (Fig) A cânta la un instrument cu coarde. 4 A lega strâns. 5 (Spc) A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul Si: a struni. 6 (Fig) A reține de la o acțiune Si: a înfrâna, a stăvili, a struni.