dexonline

warning

Forma încumăta este o variantă a lui încumeta.

4 definiții pentru încumeta

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încumeta vr [At: ȚICHINDEAL, F. 54/15 / V: (înv) ~măta, ~te, ~eți / Pzi: încumet, ~tez / E: ml (in)committere] 1 A avea curaj Si: a cuteza (1), a îndrăzni. 2 (Înv; udp „în”, „pe”) A se încrede în ceva. 3 A trage pe cineva inima să înceapă o acțiune dificilă. 4 A se decide la asumarea unui risc. 5 A se expune unei primejdii.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

încumăta v vz încumeta

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

încumete v vz încumeta

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

încumeți v vz încumeta

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: încumeta

încumeta verb grupa I conjugarea I reflexiv

verb (V6) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încumeta ‑ncumeta	încumetare ‑ncumetare	încumetat ‑ncumetat încumetatu‑ ‑ncumetatu‑	încumetând ‑ncumetând încumetându‑ ‑ncumetându‑	singular	plural
		(a) încumeta ‑ncumeta	încumetare ‑ncumetare	încumetat ‑ncumetat încumetatu‑ ‑ncumetatu‑	încumetând ‑ncumetând încumetându‑ ‑ncumetându‑	încumetă ‑ncumetă	încumetați ‑ncumetați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încumet ‑ncumet	(să) încumet ‑ncumet	încumetam ‑ncumetam	încumetai ‑ncumetai	încumetasem ‑ncumetasem
	a II-a (tu)	încumeți ‑ncumeți	(să) încumeți ‑ncumeți	încumetai ‑ncumetai	încumetași ‑ncumetași	încumetaseși ‑ncumetaseși
	a III-a (el, ea)	încumetă ‑ncumetă	(să) încumete ‑ncumete	încumeta ‑ncumeta	încumetă ‑ncumetă	încumetase ‑ncumetase
plural	I (noi)	încumetăm ‑ncumetăm	(să) încumetăm ‑ncumetăm	încumetam ‑ncumetam	încumetarăm ‑ncumetarăm	încumetaserăm ‑ncumetaserăm încumetasem ‑ncumetasem
	a II-a (voi)	încumetați ‑ncumetați	(să) încumetați ‑ncumetați	încumetați ‑ncumetați	încumetarăți ‑ncumetarăți	încumetaserăți ‑ncumetaserăți încumetaseți ‑ncumetaseți
	a III-a (ei, ele)	încumetă ‑ncumetă	(să) încumete ‑ncumete	încumetau ‑ncumetau	încumetară ‑ncumetară	încumetaseră ‑ncumetaseră

încumăta verb grupa I conjugarea I reflexiv

verb (V55)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încumăta ‑ncumăta	încumătare ‑ncumătare	încumătat ‑ncumătat încumătatu‑ ‑ncumătatu‑	încumătând ‑ncumătând încumătându‑ ‑ncumătându‑	singular	plural
		(a) încumăta ‑ncumăta	încumătare ‑ncumătare	încumătat ‑ncumătat încumătatu‑ ‑ncumătatu‑	încumătând ‑ncumătând încumătându‑ ‑ncumătându‑	încumetă ‑ncumetă	încumătați ‑ncumătați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încumăt ‑ncumăt încumăt ‑ncumăt	(să) încumăt ‑ncumăt încumăt ‑ncumăt	încumătam ‑ncumătam	încumătai ‑ncumătai	încumătasem ‑ncumătasem
	a II-a (tu)	încumeți ‑ncumeți încumeți ‑ncumeți	(să) încumeți ‑ncumeți încumeți ‑ncumeți	încumătai ‑ncumătai	încumătași ‑ncumătași	încumătaseși ‑ncumătaseși
	a III-a (el, ea)	încumetă ‑ncumetă	(să) încumete ‑ncumete încumete ‑ncumete	încumăta ‑ncumăta	încumătă ‑ncumătă	încumătase ‑ncumătase
plural	I (noi)	încumătăm ‑ncumătăm	(să) încumătăm ‑ncumătăm	încumătam ‑ncumătam	încumătarăm ‑ncumătarăm	încumătaserăm ‑ncumătaserăm încumătasem ‑ncumătasem
	a II-a (voi)	încumătați ‑ncumătați	(să) încumătați ‑ncumătați	încumătați ‑ncumătați	încumătarăți ‑ncumătarăți	încumătaserăți ‑ncumătaserăți încumătaseți ‑ncumătaseți
	a III-a (ei, ele)	încumetă ‑ncumetă	(să) încumete ‑ncumete încumete ‑ncumete	încumătau ‑ncumătau	încumătară ‑ncumătară	încumătaseră ‑ncumătaseră

încumeți

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

încumete verb grupa a III-a conjugarea a X-a reflexiv

verb (V625)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încumete ‑ncumete	încumetere ‑ncumetere	încumes ‑ncumes încumesu‑ ‑ncumesu‑	—	singular	plural
		(a) încumete ‑ncumete	încumetere ‑ncumetere	încumes ‑ncumes încumesu‑ ‑ncumesu‑	—	încumete ‑ncumete încumete ‑ncumete	încumeteți ‑ncumeteți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încumet ‑ncumet încumet ‑ncumet	(să) încumet ‑ncumet încumet ‑ncumet	încumeteam ‑ncumeteam	încumesei ‑ncumesei	încumesesem ‑ncumesesem
	a II-a (tu)	încumeți ‑ncumeți încumeți ‑ncumeți	(să) încumeți ‑ncumeți încumeți ‑ncumeți	încumeteai ‑ncumeteai	încumeseși ‑ncumeseși	încumeseseși ‑ncumeseseși
	a III-a (el, ea)	încumete ‑ncumete încumete ‑ncumete	(să) încumetă ‑ncumetă	încumetea ‑ncumetea	încumese ‑ncumese	încumesese ‑ncumesese
plural	I (noi)	încumetem ‑ncumetem	(să) încumetem ‑ncumetem	încumeteam ‑ncumeteam	încumeserăm ‑ncumeserăm	încumeseserăm ‑ncumeseserăm încumesesem ‑ncumesesem
	a II-a (voi)	încumeteți ‑ncumeteți	(să) încumeteți ‑ncumeteți	încumeteați ‑ncumeteați	încumeserăți ‑ncumeserăți	încumeseserăți ‑ncumeseserăți încumeseseți ‑ncumeseseți
	a III-a (ei, ele)	încumet ‑ncumet încumet ‑ncumet	(să) încumetă ‑ncumetă	încumeteau ‑ncumeteau	încumeseră ‑ncumeseră	încumeseseră ‑ncumeseseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)