O definiție pentru triftong

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRIFTONG s. m. (< fr. triphtongue, cf. gr. tri „cu trei” + phtongos „sunet”): emisiune vocalică constituită din trei sunete diferite (semivocală + vocală + semivocală sau semivocală + semivocală + vocală) pronunțate în aceeași silabă, ca de exemplu -iai din trăiai, -ioa din lăcrimioară etc. ◊ ~ ascendent: t. în care primul și ai doilea loc sunt ocupate de semivocale, iar al treilea loc de vocală, ca de exemplu -eoa în leoarcă și -ioa în tămâioară.~ ascendento-descendent: t. în care primul loc îl ocupă semivocala, al doilea loc vocala și al treilea loc tot o semivocală, ca de exemplu -eai în dădeai, -eau în pocneau, -iau în trăiau, -iai în suiai, -iei în miei și -oai în lupoaică. T. rezultă uneori și din rostirea într-o silabă a două cuvinte diferite, legate între ele prin linioară de unire: ne-ai trimis (-e-ai), le-au spus (-e-au), mi-ai dat (-i-ai) etc.

Intrare: triftong
  • silabație: trif-tong, tri-ftong info
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triftong
  • triftongul
  • triftongu‑
plural
  • triftongi
  • triftongii
genitiv-dativ singular
  • triftong
  • triftongului
plural
  • triftongi
  • triftongilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)