O definiție pentru triftong
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TRIFTONG s. m. (< fr. triphtongue, cf. gr. tri „cu trei” + phtongos „sunet”): emisiune vocalică constituită din trei sunete diferite (semivocală + vocală + semivocală sau semivocală + semivocală + vocală) pronunțate în aceeași silabă, ca de exemplu -iai din trăiai, -ioa din lăcrimioară etc. ◊ ~ ascendent: t. în care primul și ai doilea loc sunt ocupate de semivocale, iar al treilea loc de vocală, ca de exemplu -eoa în leoarcă și -ioa în tămâioară. ◊ ~ ascendento-descendent: t. în care primul loc îl ocupă semivocala, al doilea loc vocala și al treilea loc tot o semivocală, ca de exemplu -eai în dădeai, -eau în pocneau, -iau în trăiau, -iai în suiai, -iei în miei și -oai în lupoaică. T. rezultă uneori și din rostirea într-o silabă a două cuvinte diferite, legate între ele prin linioară de unire: ne-ai trimis (-e-ai), le-au spus (-e-au), mi-ai dat (-i-ai) etc.
- silabație: trif-tong, tri-ftong
substantiv masculin (M14) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |