SINTETISM s. n. (cf. fr. synthétisme): calitate a unei limbi de a exprima anumite valori și relații sintetice, în cadrul propoziției, prin intermediul morfemelor flexionare sintetice, care fac corp comun cu părțile de vorbire pe care le însoțesc (pentru limba română: articolele hotărâte enclitice, sufixele, desinențele, alternanțele fonetice).