SINEREZĂ s. f. (cf. fr. synérèse, lat. synaeresis, gr. synairesis < synarein „a contracta”): fuziune a două vocale într-un diftong ascendent, prima dintre ele devenind semivocală; transformare a unui hiat într-un diftong. Astfel, de la pronunțarea veche, în trei silabe, a cuvântului teatru (> te-a-tru), s-a ajuns la pronunțarea în două silabe a acestui cuvânt: tea-tru, prin s. vocalelor e și a, cu transformarea lui e în semivocală. S. este frecventă în limba română: de atunci> de-atunci, pe aici> pe-aici, îmi pare o poveste > îmi pare-o poveste etc. S. este opusul dierezei (v.)