O definiție pentru sabir


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SABÍR s. n. (< fr., it. sabir, cf. sp. saber – a ști): limbă hibridă de tranzit, folosită în bazinul mediteranean. Este creată pe baza unui lexic francez, italian, spaniol, grec și arab. Are o folosire limitată la schimburile comerciale din zonă.

Intrare: sabir
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabir
  • sabirul
  • sabiru‑
plural
  • sabiruri
  • sabirurile
genitiv-dativ singular
  • sabir
  • sabirului
plural
  • sabiruri
  • sabirurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)