ROTACISM (ROTACIZARE) s. n. (< fr. rhotacisme, cf. gr. rhotakismos): transformare, în limba română, a lui n intervocalic în r, în cuvintele moștenite din latină: bine > bire, pâne > pâre etc. Fenomenul rotacizării era răspândit la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea în jumătatea de nord a Transilvaniei și în Nordul Moldovei. Primele scrieri în limba română (Codicele Voronețean, Psaltirea Voronețeană, Psaltirea Scheiană și Psaltirea Hurmuzaki) din acea perioadă conțin fenomenul rotacizării, fapt care demonstrează originea lor maramureșeană. R. mai este întâlnit azi numai în unele sate din zona Munților Apuseni (Scărișoara) și în dialectul istroromân din Istria (Croația).