REGIM s. n. (< fr. régime): 1. calitate a unui cuvânt de a primi un determinant (direct, prin flexiunea acestuia sau indirect, prin intermediul unei prepoziții). Se vorbește astfel de r. cazual al prepozițiilor, în sensul că acestea cer după ele forme flexionare (substantivale, adjectivale, numerale sau pronominale) de genitiv, de dativ sau de acuzativ; de r. verbelor, în sensul că acestea se combină (direct sau indirect), în funcție de conținutul lor lexical, cu anumite cuvinte etc. R. este determinat de trăsăturile din structura de adâncime a cuvintelor (v. și recțiune). 2. termen dependent de alt termen (direct, prin alăturare sau indirect, prin intermediul unei prepoziții), corespunzând cerințelor recțiunii acestuia: substantivul și pronumele pot fi r. unui substantiv, al unui verb sau al unei interjecții predicative; adjectivul și numeralul, al unui substantiv, al unui pronume, al unui verb sau al unei interjecții predicative; adverbul, al unui substantiv, al unui verb sau al unei interjecții predicative; verbul, al unui substantiv, al unui alt verb sau al unei interjecții predicative; interjecția, al unui substantiv sau al unui verb.