PARTICULĂ s. f. (cf. fr. particule, lat. particula): element lingvistic invariabil de diferite origini, cu corpul fonetic redus, atașat unui cuvânt ca întăritor al sensului acestuia. I se mai spune și p. deictică. Este întâlnită la numeralele ordinale, la unele pronume și adjective pronominale și la adverbe în unele forme populare (de aici și denumirea de particulă numerală, particulă pronominală și particulă adverbială): al doilea, al douăzeci și unulea; acestuia, acesteia, acestora, același, aceeași, căruia, căreia, cărora, nimănuia; aicea, acuma, atuncea, acuma-șa, atuncea-șa, colo-șa, ici-șa, acolo-ia etc.