O definiție pentru particulă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PARTÍCULĂ s. f. (cf. fr. particule, lat. particula): element lingvistic invariabil de diferite origini, cu corpul fonetic redus, atașat unui cuvânt ca întăritor al sensului acestuia. I se mai spune și p. deictică. Este întâlnită la numeralele ordinale, la unele pronume și adjective pronominale și la adverbe în unele forme populare (de aici și denumirea de particulă numerală, particulă pronominală și particulă adverbială): al doilea, al douăzeci și unulea; acestuia, acesteia, acestora, același, aceeași, căruia, căreia, cărora, nimănuia; aicea, acuma, atuncea, acuma-șa, atuncea-șa, colo-șa, ici-șa, acolo-ia etc.

Intrare: particulă
particulă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • particulă
  • particula
plural
  • particule
  • particulele
genitiv-dativ singular
  • particule
  • particulei
plural
  • particule
  • particulelor
vocativ singular
plural