O definiție pentru infix


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INFÍX s. n. (< fr. infixe, lat. initxus „inserat”): consoană cu valoare morfologică, inserată în rădăcina (radicalul) unui cuvânt. Astfel, consoana n, inserată în rădăcina indo-europeană jug- (păstrată în lat. jugum „jug” și în rom. jug) a dat naștere temei jung-, care apare în lat. jungere „a uni”; consoana n, inserată în lat. punctum, s-a păstrat și în rom. punct, consoana m inserată în lat. rumpo s-a păstrat numai în v. rom. rump (folosit de M. Eminescu: să rumpă), dar a dispărut mai târziu: rup – să rupă.

Intrare: infix
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infix
  • infixul
  • infixu‑
plural
  • infixe
  • infixele
genitiv-dativ singular
  • infix
  • infixului
plural
  • infixe
  • infixelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)