DIEREZĂ s. f. (< fr. diérèse, cf. lat. diaeresis, gr. diairesis „separare”, „despărțire”, „deosebire”): transformare a unui diftong în hiat, a unei semivocale dintr-un diftong într-o vocală plenisonă care se pronunță separat de celelalte. Astfel: diftongul latinesc au din etimonul aurum (pronunțat au-rum „aur”) s-a transformat prin d. într-un grup de două vocale, pronunțate separat, în cuvântul românesc aur (a-ur). D. este opusul sinerezei (v. sinereză).