2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DERIVÁRE s. f. (< derivá < fr. dériver, it., lat. derivare): procedeu de formare a cuvintelor cu ajutorul formativelor (formanților), al afixelor (prefixe și sufixe) care se asociază cu cuvintele-bază sau care sunt suprimate de la acestea, în vederea obținerii unor noi unități lexicale. ◊ ~ próprie: d. în care prezența formativelor (formanților, afixelor) este obligatorie (v. d. progresivă). ◊ ~ impróprie: d. în care formativele (formanții, afixele) lipsesc, dar în care intervine reorganizarea sintagmatică a enunțului (v. d. regresivă și conversiúne). ◊ ~ progresívă: d. proprie, bazată pe adăugarea formativelor, a afixelor (prefixe și sufixe) la anumite cuvinte, pentru formarea unor cuvinte noi. Astfel: ne- + drept > nedrept, pre- + vedea > prevedea, re- + face > reface, bi- + lunar > bilunar, ultra- + sensibil > ultrasensibil, termo- +centrală > termocentrală; băiat + -aș > băiețaș, copil + -andru> copilandru, muncitor + -ime > muncitorime, fum + -ega > fumega, câine + -este > câinește etc. ◊ ~ regresívă: d. improprie, bazată pe suprimarea formativelor, a desinențelor sau a sufixelor lexicale, la anumite cuvinte. Astfel: substantivele agud, alun, călin, căpșun, cintez, coacăz, frag, mașter („tată vitreg”), nuc, mur și smochin au luat naștere în urma unei false analize pe care o fac vorbitorii desinenței de nominativ singular nearticulat a substantivelor agudă, alună, călină, căpșună, cinteză, coacăză, fragă, mașteră („mamă vitregă”), nucă, mură și smochină, socotind-o morfem lexical și separând-o de rădăcinile acestora; substantivele alint, auz, astâmpăr, blestem, cânt, câștig, greș, licăr, învăț și schimb s-au format prin îndepărtarea sufixelor lexicale -a și respectiv -i de la infinitivele verbelor alinta, auzi, astâmpăra, blestema, cânta, câștiga, greși, licări, învăța și schimba.~ parasintétică: d. proprie prin care se formează un cuvânt nou, atașând simultan sau succesiv un sufix și un prefix la același cuvânt-bază, ca în exemplele îmbărbăta (< în- + bărbat + -a), închipui (< în- + chip + -ui), îndurera (< în- + durere + -a), încuietoare (< încuia + -toare), descuietoare (< descuia + -toare), îmbucurător (< îmbucura + ător) etc. ◊ ~ sinonímică: procedeu prin care un cuvânt capătă sensul figurat al altui cuvânt cu care este aproximativ sinonim sau asemănător în înțelesul propriu. Astfel: unui om viteaz, în loc de vultur i se mai spune și șoim; copiilor mici, în loc de gândăcei, li se mai spune și mormoloci sau broscuțe; capului, în loc de bostan i se mai spune și dovleac sau tărtăcuță; pentru noțiunea de „m-am nenorocit” s-au folosit verbele m-am ars, m-am fript și m-am prăjit. Prin d. sinonimică un cuvânt poate lua locul altui cuvânt într-o expresie sau într-o locuțiune: pentru noțiunea de „a necăji” s-au folosit expresiile a face zile amare, a face zile fripte, a face zile negre, a face zile grele.

Intrare: derivare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derivare
  • derivarea
plural
  • derivări
  • derivările
genitiv-dativ singular
  • derivări
  • derivării
plural
  • derivări
  • derivărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deriva
deriva1 (1 -v) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deriva
  • derivare
  • derivat
  • derivatu‑
  • derivând
  • derivându‑
singular plural
  • deri
  • derivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deriv
(să)
  • deriv
  • derivam
  • derivai
  • derivasem
a II-a (tu)
  • derivi
(să)
  • derivi
  • derivai
  • derivași
  • derivaseși
a III-a (el, ea)
  • deri
(să)
  • derive
  • deriva
  • derivă
  • derivase
plural I (noi)
  • derivăm
(să)
  • derivăm
  • derivam
  • derivarăm
  • derivaserăm
  • derivasem
a II-a (voi)
  • derivați
(să)
  • derivați
  • derivați
  • derivarăți
  • derivaserăți
  • derivaseți
a III-a (ei, ele)
  • deri
(să)
  • derive
  • derivau
  • deriva
  • derivaseră
deriva2 (1 -vez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deriva
  • derivare
  • derivat
  • derivatu‑
  • derivând
  • derivându‑
singular plural
  • derivea
  • derivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derivez
(să)
  • derivez
  • derivam
  • derivai
  • derivasem
a II-a (tu)
  • derivezi
(să)
  • derivezi
  • derivai
  • derivași
  • derivaseși
a III-a (el, ea)
  • derivea
(să)
  • deriveze
  • deriva
  • derivă
  • derivase
plural I (noi)
  • derivăm
(să)
  • derivăm
  • derivam
  • derivarăm
  • derivaserăm
  • derivasem
a II-a (voi)
  • derivați
(să)
  • derivați
  • derivați
  • derivarăți
  • derivaserăți
  • derivaseți
a III-a (ei, ele)
  • derivea
(să)
  • deriveze
  • derivau
  • deriva
  • derivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)