2 definiții pentru conversiune conversie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONVERSIÚNE (CONVERTÍRE) s. f. (cf. fr., engl. conversion, lat. conversio): schimbare a clasei lexico-gramaticale a unui cuvânt, a valorii sale lexicale și gramaticale (a caracteristicilor lexicale, morfologice și sintactice); trecere a unui cuvânt de la o clasă de cuvinte la altă clasă de cuvinte prin modificarea (sau nemodificarea) formei, prin schimbarea (sau neschimbarea) sensului, prin schimbarea clasei morfologice și a funcțiilor sintactice. Se mai numește și derivare improprie (v. deriváre), mai ales în cazul substantivării adjectivului și adverbului, deoarece presupune trecerea unui cuvânt-bază, stabil în clasa din care face parte, la altă clasă, cu ajutorul unui formativ (formant) – articol sau alt determinativ – și al reorganizării sintagmatice a enunțului. C. este unul din cele trei mijloace (modalități) interne de formare a cuvintelor în limba română (alături de derivare și compunere). Ea îmbracă mai multe aspecte: adjectiváre (adjectivizáre), adverbializáre, conjuncționalizáre, prepoziționalizáre și substantiváre (substantivizáre). v. toate aceste noțiuni.

CONVÉRSIE s. f. (cf. fr., engl. conversion, lat. conversie): variantă a termenului conversiune (v.).

Intrare: conversiune
conversiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conversiune
  • conversiunea
plural
  • conversiuni
  • conversiunile
genitiv-dativ singular
  • conversiuni
  • conversiunii
plural
  • conversiuni
  • conversiunilor
vocativ singular
plural
conversie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conversie
  • conversia
plural
  • conversii
  • conversiile
genitiv-dativ singular
  • conversii
  • conversiei
plural
  • conversii
  • conversiilor
vocativ singular
plural