CONTRAGERE s. f. (< contrage < lat. contrahere, după trage): 1. reducere a două vocale învecinate, identice sau diferite, la una singură sau la un diftong. Astfel: lat. pre(h)endere > preendere > prendere > prende > rom. prinde; rom. căuta este pronunțat regional căta, prin reducerea celor două vocale ă și u mai întâi la diftongul ăŭ (căŭta) și apoi prin reducerea acestui diftong la ă (căta). 2. reducere a unei fraze la o propoziție prin reducerea unei propoziții la o parte de propoziție (fenomen opus dezvoltării – v.), ca în exemplul „Am ajuns când se lumina de ziuă” > „Am ajuns dimineața”. Termen corelativ cu dezvoltare și expansiune – v.