O definiție pentru barbarism
Jargon
BARBARISM s. n. (< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos „expresie greșită”): 1. cuvânt introdus dintr-o limbă străină fără a fi nevoie de el (de obicei, cuvânt de jargon), ca demoazelă („domnișoară”), animă („suflet”) etc. 2. cuvânt rezultat din stâlcirea altui cuvânt din aceeași limbă.
Intrare: barbarism
barbarism substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
varvarism substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)