2 intrări

O definiție

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

APOCÓPĂ s. f. (< fr. apocope, cf. lat. apocopa, gr. apokope < apo „afară” + koptein „a tăia”): cădere a unui sunet final al unui cuvânt sau a unei silabe de la sfârșitul acestuia, fără ca înțelesul său să sufere. Astfel: vocala ă din fără în „făr’ să-mi spui”, din până în „pân’ la tine”, din niciodată în „grăbit ca niciodat’” etc.; silaba finală -de din unde în „Un’ te duci?”. Ca și sincopa, a. a determinat, în ortografia limbii române, folosirea apostrofului (v.).

Intrare: apocopă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoco
  • apocopa
plural
  • apocope
  • apocopele
genitiv-dativ singular
  • apocope
  • apocopei
plural
  • apocope
  • apocopelor
vocativ singular
plural
Intrare: apocopa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apocopa
  • apocopare
  • apocopat
  • apocopatu‑
  • apocopând
  • apocopându‑
singular plural
  • apocopea
  • apocopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apocopez
(să)
  • apocopez
  • apocopam
  • apocopai
  • apocopasem
a II-a (tu)
  • apocopezi
(să)
  • apocopezi
  • apocopai
  • apocopași
  • apocopaseși
a III-a (el, ea)
  • apocopea
(să)
  • apocopeze
  • apocopa
  • apocopă
  • apocopase
plural I (noi)
  • apocopăm
(să)
  • apocopăm
  • apocopam
  • apocoparăm
  • apocopaserăm
  • apocopasem
a II-a (voi)
  • apocopați
(să)
  • apocopați
  • apocopați
  • apocoparăți
  • apocopaserăți
  • apocopaseți
a III-a (ei, ele)
  • apocopea
(să)
  • apocopeze
  • apocopau
  • apocopa
  • apocopaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)