O definiție pentru analitism


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANALITÍSM s. n. (< analitic, cf. fr. analytique, lat. analiticus + suf. -ism): calitate a unei limbi de a exprima anumite valori sau relații sintactice, în cadrul propoziției, prin intermediul morfemelor flexionare analitice, care nu fac corp comun cu părțile de vorbire pe care le însoțesc (pentru limba română: articolul hotărât proclitic lui, articolele nehotărâte, articolele posesive genitivale, articolele demonstrative adjectivale, adjectivele calificative proclitice, verbele auxiliare morfologice).

Intrare: analitism
analitism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analitism
  • analitismul
  • analitismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • analitism
  • analitismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)