3 intrări

Articole pe această temă:

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACORD (CONGRUENȚĂ) s. n. (cf. fr. accord, it. accordo): formă de exprimare a unui raport sintactic, în care termenul nr. 1 (regent sau reprezentând pu netul de plecare în comunicare) impune termenului nr. 2 (subordonat sau reprezentând punctul de sosire în comunicare) categoriile gramaticale morfologice pe care le au în comun (genul, numărul, cazul sau persoana). Constatăm a.: între o unitate sintactică și una morfologică (acordul atributului adjectival, numeral sau verbal prin participiu și al elementului predicativ suplimentar exprimat prin adjectiv sau prin participiu – cu substantivul sau cu pronumele determinat: băiat silitor, elevă silitoare, acest băiat, fata aceasta, doi elevi, două teme, rândul al doilea, banca a doua, omul lovit, mingea lovită, „Maria vine veselă”, „O văd tristă”); între două unități morfologice (a. articolului cu substantivul însoțit: teiul, salcia, un stejar, o răchită, copil al pădurilor, carte a Oltului, oameni ai junglei, terase ale Ialomiței, omul cel bun, fata cea harnică, soldații cei viteji, livezile cele roditoare); între două unități sintactice (a. predicatului cu subiectul: „Oamenii muncesc”, „Cerul este albastru”). ◊ ~ după înțeles: a. în care modificarea formei predicatului e determinată de sensul și nu de forma gramaticală a subiectului cu care intră în relație sintactică, așa cum se întâmplă în exemplele „O mulțime au venit imediat după noi”, „O parte se ascunseseră în pădure” (predicatele sunt la plural datorită faptului că formele de singular o mulțime și o parte exprimă „o pluralitate de ființe”). ◊ ~ prin atracție: a. greșit, în care modificarea formei predicatului e determinată de raportarea lui la un plural subordonat subiectului și mai apropiat de predicat, la unul dintre elementele componente ale subiectului multiplu impus mai mult atenției vorbitorului sau mai apropiat de predicat sau de numele predicativ, ca în exemplele „Un stol de vrăbii s-au abătut din zbor peste lanurile de grâu” (în loc de „Un stol... s-a abătut”); „A fost odată un împărat și o împărăteasă” (în loc de „Au fost odată un împărat și o împărăteasă”): „Racul, broasca și știuca a dus un sac cu grâu în lac” (în loc de „Racul, broasca și știuca au dus...”); „Cinci mii de lei este o sumă importantă” (în loc de „Cinci mii de lei sunt o sumă...”).

Intrare: acord
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acord
  • acordul
  • acordu‑
plural
  • acorduri
  • acordurile
genitiv-dativ singular
  • acord
  • acordului
plural
  • acorduri
  • acordurilor
vocativ singular
plural
Intrare: acord-cadru
acord-cadru substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acord-cadru
  • acordul-cadru
plural
  • acorduri-cadru
  • acordurile-cadru
genitiv-dativ singular
  • acord-cadru
  • acordului-cadru
plural
  • acorduri-cadru
  • acordurilor-cadru
vocativ singular
plural
Intrare: acorda (da, gram.)
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acorda
  • acordare
  • acordat
  • acordatu‑
  • acordând
  • acordându‑
singular plural
  • acordă
  • acordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acord
(să)
  • acord
  • acordam
  • acordai
  • acordasem
a II-a (tu)
  • acorzi
(să)
  • acorzi
  • acordai
  • acordași
  • acordaseși
a III-a (el, ea)
  • acordă
(să)
  • acorde
  • acorda
  • acordă
  • acordase
plural I (noi)
  • acordăm
(să)
  • acordăm
  • acordam
  • acordarăm
  • acordaserăm
  • acordasem
a II-a (voi)
  • acordați
(să)
  • acordați
  • acordați
  • acordarăți
  • acordaserăți
  • acordaseți
a III-a (ei, ele)
  • acordă
(să)
  • acorde
  • acordau
  • acorda
  • acordaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)