2 intrări

O definiție

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎMPRUMUT s. n. (cf. lat. in promutuum): element lingvistic luat de o limbă dintr-o altă limbă, înrudită sau diferită (de aici și denumirea de î. lingvistic). ◊ ~ direct (popular): î. luat nemijlocit de către vorbitorii obișnuiți ai unei limbi dintr-o altă limbă cu care ei vin în contact – pe baza conviețuirii cu vorbitorii acesteia, a bilingvismului sau pe baza relațiilor de vecinătate dintre cele două popoare, pe care aceștia le reprezintă (într-o perioadă mai veche sau într-o perioadă mai nouă, mai apropiată de momentul actual). Pentru limba română, de exemplu, un î. din vechea slavă este un î. direct vechi, deoarece îl raportăm la o perioadă veche din dezvoltarea limbii noastre (la sec. VII – XIII), în timp ce un împrumut din limba turcă este un î. direct mai nou (sau relativ nou), deoarece îl raportăm la o perioadă mai apropiată de momentul actual al dezvoltării limbii române (la sec. XVII – XIX): bici (cf. v. sl. biči), brazdă (cf. v. sl. brazda), cinste (cf. v. sl. cĭști), citi (cf. v. sl. citati), iubi (cf. v. sl. ljubiti), drag (cf. v. sl. dragŭ), gol (cf. v. sl. golŭ) etc.; basma (cf. tc. basma), cioban (cf. tc. çoban), zambilă (cf. tc. sümbül), ghiurghiuliu (cf. tc. gülgülü), mahmur (cf. tc. mahmur), murdar (cf. tc. murdar), taman (cf. tc. tamān), tiptil (cf. tc. tepdil), aman (cf. tc. aman), bre (cf. tc. bre), haide (cf. tc. haydi), halal (cf. tc. halal) etc. Sunt considerate î. directe pentru limba română î. din limbile albaneză, slavă veche, bulgară, sârbo-croată, maghiară, poloneză, rusă, ucraineană, cehă, slovacă, bizantină, turcă, neogreacă și germană. ◊ ~ indirect (savant): î. luat mijlocit de către anumiți vorbitori ai unei limbi dintr-o anumită limbă; î. realizat pe cale culturală, prin voința unor oameni cunoscători ai unei limbi străine, în urma contactului acestora cu lucrări, documente și texte străine pe care adeseori le traduc în limba maternă. Sunt considerate î. indirecte pentru limba română î. din limbile franceză, italiană și latină: algebră (cf. fr. algèbre, lat. algebra), balon (cf. fr. ballon), actual (cf. fr. actuel, lat. actualis), dinamic (cf. fr. dynamique, it. dinamico), energic (cf. fr. énergique, it. energico), milion (cf. fr. million), miliard (cf. fr. milliard), accepta (cf. fr. accepter, lat. acceptare), explica (cf. fr. expliquer, lat. explicare), imita (cf. fr. imiter, it. imitare, lat. imitari), contra (cf. fr. contre, lat. contra), or (cf. fr. or) etc. (v. și calc).

Intrare: împrumut
împrumut substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrumut
  • ‑mprumut
  • împrumutul
  • împrumutu‑
  • ‑mprumutul
  • ‑mprumutu‑
plural
  • împrumuturi
  • ‑mprumuturi
  • împrumuturile
  • ‑mprumuturile
genitiv-dativ singular
  • împrumut
  • ‑mprumut
  • împrumutului
  • ‑mprumutului
plural
  • împrumuturi
  • ‑mprumuturi
  • împrumuturilor
  • ‑mprumuturilor
vocativ singular
plural
împromut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împrumută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: împrumuta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumutare
  • ‑mprumutare
  • împrumutat
  • ‑mprumutat
  • împrumutatu‑
  • ‑mprumutatu‑
  • împrumutând
  • ‑mprumutând
  • împrumutându‑
  • ‑mprumutându‑
singular plural
  • împrumu
  • ‑mprumu
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrumut
  • ‑mprumut
(să)
  • împrumut
  • ‑mprumut
  • împrumutam
  • ‑mprumutam
  • împrumutai
  • ‑mprumutai
  • împrumutasem
  • ‑mprumutasem
a II-a (tu)
  • împrumuți
  • ‑mprumuți
(să)
  • împrumuți
  • ‑mprumuți
  • împrumutai
  • ‑mprumutai
  • împrumutași
  • ‑mprumutași
  • împrumutaseși
  • ‑mprumutaseși
a III-a (el, ea)
  • împrumu
  • ‑mprumu
(să)
  • împrumute
  • ‑mprumute
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumută
  • ‑mprumută
  • împrumutase
  • ‑mprumutase
plural I (noi)
  • împrumutăm
  • ‑mprumutăm
(să)
  • împrumutăm
  • ‑mprumutăm
  • împrumutam
  • ‑mprumutam
  • împrumutarăm
  • ‑mprumutarăm
  • împrumutaserăm
  • ‑mprumutaserăm
  • împrumutasem
  • ‑mprumutasem
a II-a (voi)
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
(să)
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
  • împrumutarăți
  • ‑mprumutarăți
  • împrumutaserăți
  • ‑mprumutaserăți
  • împrumutaseți
  • ‑mprumutaseți
a III-a (ei, ele)
  • împrumu
  • ‑mprumu
(să)
  • împrumute
  • ‑mprumute
  • împrumutau
  • ‑mprumutau
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumutaseră
  • ‑mprumutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Un articol lingvistic