O definiție pentru statu-quo

Articole pe această temă:


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

státu-quó (lat.) [qu pron. cv] s. n., art. statu-quoul

Intrare: statu-quo
statu-quo substantiv neutru
  • pronunție: -cvo
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • statu-quo
  • statu-quoul
  • statu-quou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • statu-quo
  • statu-quoului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)