O definiție pentru statu-quo
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
statu-quo (lat.) [qu pron. cv] s. n., art. statu-quoul
Intrare: statu-quo
- pronunție: statu-cvo
| substantiv neutru (N78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
statu-co
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)