O definiție pentru statu-quo
Articole pe această temă:
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
státu-quó (lat.) [qu pron. cv] s. n., art. statu-quoul
Intrare: statu-quo
statu-quo substantiv neutru
- pronunție: -cvo
| substantiv neutru (N78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)