niciun (ni-ciun / nici-un) adj. pr. m., g.-d. niciunui / niciunui; f. nicio (ni-cio / nici-o), g.-d. niciunei / niciunei

*nici o¹ adv. + art. (nu e proastă și nu e ~ persoană incultă)

*nici o² conjcț. + num. (n-am ~ soră, nici mai multe)

*nici un¹ adv. + art. (nu e prost și nu e ~ om incult)

*nici un² conjcț. + num. (n-am ~ frate, nici mai mulți)

nicio adj. pr. v. niciun