O definiție pentru führer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*fǘhrer (germ.) [pron. fǘrăr] (füh-rer) s. m., pl. fǘhreri

Intrare: führer
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • führer
  • führerul
  • führeru‑
plural
  • führeri
  • führerii
genitiv-dativ singular
  • führer
  • führerului
plural
  • führeri
  • führerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)