O definiție pentru föhn foehn (2) foen (2)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

föhn (germ.) [pron. fön] s. n., (aparat) pl. föhnuri (föh-nuri)

Intrare: föhn
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • föhn
  • föhnul
  • föhnu‑
plural
  • föhnuri
  • föhnurile
genitiv-dativ singular
  • föhn
  • föhnului
plural
  • föhnuri
  • föhnurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • föhn
  • föhnul
  • föhnu‑
plural
  • föhne
  • föhnele
genitiv-dativ singular
  • föhn
  • föhnului
plural
  • föhne
  • föhnelor
vocativ singular
plural
  • pronunție: fön
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foehn
  • foehnul
  • foehnu‑
plural
  • foehnuri
  • foehnurile
genitiv-dativ singular
  • foehn
  • foehnului
plural
  • foehnuri
  • foehnurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foehn
  • foehnul
  • foehnu‑
plural
  • foehne
  • foehnele
genitiv-dativ singular
  • foehn
  • foehnului
plural
  • foehne
  • foehnelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foen
  • foenul
  • foenu‑
plural
  • foenuri
  • foenurile
genitiv-dativ singular
  • foen
  • foenului
plural
  • foenuri
  • foenurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foen
  • foenul
  • foenu‑
plural
  • foene
  • foenele
genitiv-dativ singular
  • foen
  • foenului
plural
  • foene
  • foenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)