O definiție pentru București
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
București s. propriu n., art. Bucureștiul
Intrare: București
București
| substantiv propriu (SP074MSP) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — |
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — |
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||