O definiție pentru Ankara
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
Ankara
Intrare: Ankara
Ankara substantiv propriu
| substantiv propriu (SP001FS) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||