2 definiții pentru vindereu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VINDEREU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderei (Falco tinnunculus și vespertinus). [Var.: vindireu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom. corectat(ă)
VINDIREU s. m. v. vindereu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: vindereu
vindereu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vindireu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vipdereu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vindirel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vindirău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ventireu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vendereu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vinderău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vinderel substantiv masculin
| substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)