dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂMBĂLĂU s. n. (Fam.) Zgomot, gălăgie; p. ext. petrecere zgomotoasă (cu muzică și dans). – Din magh. tomboló.

Intrare: tămbălău

substantiv neutru (N57) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	tămbălău	tămbălăul tămbălău‑
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	tămbălău	tămbălăului
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)