dexonline

O definiție pentru tăgădui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂGĂDUI, tăgăduiesc, vb. IV. Tranz. A contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți. ♦ (Rar) A refuza. – Din magh. tagadni.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: tăgădui

tăgădui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tăgădui	tăgăduire	tăgăduit tăgăduitu‑	tăgăduind tăgăduindu‑	singular	plural
		(a) tăgădui	tăgăduire	tăgăduit tăgăduitu‑	tăgăduind tăgăduindu‑	tăgăduiește	tăgăduiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tăgăduiesc	(să) tăgăduiesc	tăgăduiam	tăgăduii	tăgăduisem
	a II-a (tu)	tăgăduiești	(să) tăgăduiești	tăgăduiai	tăgăduiși	tăgăduiseși
	a III-a (el, ea)	tăgăduiește	(să) tăgăduiască	tăgăduia	tăgădui	tăgăduise
plural	I (noi)	tăgăduim	(să) tăgăduim	tăgăduiam	tăgăduirăm	tăgăduiserăm tăgăduisem
	a II-a (voi)	tăgăduiți	(să) tăgăduiți	tăgăduiați	tăgăduirăți	tăgăduiserăți tăgăduiseți
	a III-a (ei, ele)	tăgăduiesc	(să) tăgăduiască	tăgăduiau	tăgăduiră	tăgăduiseră

tăgădi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)