O definiție pentru sălășlui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂLĂȘLUI, sălășluiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. Tranz. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. Refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni.

Intrare: sălășlui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sălășlui
  • sălășluire
  • sălășluit
  • sălășluitu‑
  • sălășluind
  • sălășluindu‑
singular plural
  • sălășluiește
  • sălășluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sălășluiesc
(să)
  • sălășluiesc
  • sălășluiam
  • sălășluii
  • sălășluisem
a II-a (tu)
  • sălășluiești
(să)
  • sălășluiești
  • sălășluiai
  • sălășluiși
  • sălășluiseși
a III-a (el, ea)
  • sălășluiește
(să)
  • sălășluiască
  • sălășluia
  • sălășlui
  • sălășluise
plural I (noi)
  • sălășluim
(să)
  • sălășluim
  • sălășluiam
  • sălășluirăm
  • sălășluiserăm
  • sălășluisem
a II-a (voi)
  • sălășluiți
(să)
  • sălășluiți
  • sălășluiați
  • sălășluirăți
  • sălășluiserăți
  • sălășluiseți
a III-a (ei, ele)
  • sălășluiesc
(să)
  • sălășluiască
  • sălășluiau
  • sălășlui
  • sălășluiseră
sălășluia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)