O definiție pentru prozodie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROZODÍE s. f. 1. Parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau al lungimii silabelor unui vers. 2. (Înv.) Punctuație. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie.

Intrare: prozodie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prozodie
  • prozodia
plural
genitiv-dativ singular
  • prozodii
  • prozodiei
plural
vocativ singular
plural