2 definiții pentru probălui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROBĂLUI, probăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (1). 3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (2). 4. A chibzui, a socoti; a presupune. [Var.: prubului vb. IV] – Din magh. próbálni.

Intrare: probălui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • probălui
  • probăluire
  • probăluit
  • probăluitu‑
  • probăluind
  • probăluindu‑
singular plural
  • probăluiește
  • probăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • probăluiesc
(să)
  • probăluiesc
  • probăluiam
  • probăluii
  • probăluisem
a II-a (tu)
  • probăluiești
(să)
  • probăluiești
  • probăluiai
  • probăluiși
  • probăluiseși
a III-a (el, ea)
  • probăluiește
(să)
  • probăluiască
  • probăluia
  • probălui
  • probăluise
plural I (noi)
  • probăluim
(să)
  • probăluim
  • probăluiam
  • probăluirăm
  • probăluiserăm
  • probăluisem
a II-a (voi)
  • probăluiți
(să)
  • probăluiți
  • probăluiați
  • probăluirăți
  • probăluiserăți
  • probăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • probăluiesc
(să)
  • probăluiască
  • probăluiau
  • probălui
  • probăluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prubului
  • prubuluire
  • prubuluit
  • prubuluitu‑
  • prubuluind
  • prubuluindu‑
singular plural
  • prubuluiește
  • prubuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prubuluiesc
(să)
  • prubuluiesc
  • prubuluiam
  • prubuluii
  • prubuluisem
a II-a (tu)
  • prubuluiești
(să)
  • prubuluiești
  • prubuluiai
  • prubuluiși
  • prubuluiseși
a III-a (el, ea)
  • prubuluiește
(să)
  • prubuluiască
  • prubuluia
  • prubului
  • prubuluise
plural I (noi)
  • prubuluim
(să)
  • prubuluim
  • prubuluiam
  • prubuluirăm
  • prubuluiserăm
  • prubuluisem
a II-a (voi)
  • prubuluiți
(să)
  • prubuluiți
  • prubuluiați
  • prubuluirăți
  • prubuluiserăți
  • prubuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • prubuluiesc
(să)
  • prubuluiască
  • prubuluiau
  • prubului
  • prubuluiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăbăli
  • prăbălire
  • prăbălit
  • prăbălitu‑
  • prăbălind
  • prăbălindu‑
singular plural
  • prăbălește
  • prăbăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăbălesc
(să)
  • prăbălesc
  • prăbăleam
  • prăbălii
  • prăbălisem
a II-a (tu)
  • prăbălești
(să)
  • prăbălești
  • prăbăleai
  • prăbăliși
  • prăbăliseși
a III-a (el, ea)
  • prăbălește
(să)
  • prăbălească
  • prăbălea
  • prăbăli
  • prăbălise
plural I (noi)
  • prăbălim
(să)
  • prăbălim
  • prăbăleam
  • prăbălirăm
  • prăbăliserăm
  • prăbălisem
a II-a (voi)
  • prăbăliți
(să)
  • prăbăliți
  • prăbăleați
  • prăbălirăți
  • prăbăliserăți
  • prăbăliseți
a III-a (ei, ele)
  • prăbălesc
(să)
  • prăbălească
  • prăbăleau
  • prăbăli
  • prăbăliseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăbălui
  • prăbăluire
  • prăbăluit
  • prăbăluitu‑
  • prăbăluind
  • prăbăluindu‑
singular plural
  • prăbăluiește
  • prăbăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăbăluiesc
(să)
  • prăbăluiesc
  • prăbăluiam
  • prăbăluii
  • prăbăluisem
a II-a (tu)
  • prăbăluiești
(să)
  • prăbăluiești
  • prăbăluiai
  • prăbăluiși
  • prăbăluiseși
a III-a (el, ea)
  • prăbăluiește
(să)
  • prăbăluiască
  • prăbăluia
  • prăbălui
  • prăbăluise
plural I (noi)
  • prăbăluim
(să)
  • prăbăluim
  • prăbăluiam
  • prăbăluirăm
  • prăbăluiserăm
  • prăbăluisem
a II-a (voi)
  • prăbăluiți
(să)
  • prăbăluiți
  • prăbăluiați
  • prăbăluirăți
  • prăbăluiserăți
  • prăbăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăbăluiesc
(să)
  • prăbăluiască
  • prăbăluiau
  • prăbălui
  • prăbăluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prebălui
  • prebăluire
  • prebăluit
  • prebăluitu‑
  • prebăluind
  • prebăluindu‑
singular plural
  • prebăluiește
  • prebăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prebăluiesc
(să)
  • prebăluiesc
  • prebăluiam
  • prebăluii
  • prebăluisem
a II-a (tu)
  • prebăluiești
(să)
  • prebăluiești
  • prebăluiai
  • prebăluiși
  • prebăluiseși
a III-a (el, ea)
  • prebăluiește
(să)
  • prebăluiască
  • prebăluia
  • prebălui
  • prebăluise
plural I (noi)
  • prebăluim
(să)
  • prebăluim
  • prebăluiam
  • prebăluirăm
  • prebăluiserăm
  • prebăluisem
a II-a (voi)
  • prebăluiți
(să)
  • prebăluiți
  • prebăluiați
  • prebăluirăți
  • prebăluiserăți
  • prebăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • prebăluiesc
(să)
  • prebăluiască
  • prebăluiau
  • prebălui
  • prebăluiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • probăli
  • probălire
  • probălit
  • probălitu‑
  • probălind
  • probălindu‑
singular plural
  • probălește
  • probăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • probălesc
(să)
  • probălesc
  • probăleam
  • probălii
  • probălisem
a II-a (tu)
  • probălești
(să)
  • probălești
  • probăleai
  • probăliși
  • probăliseși
a III-a (el, ea)
  • probălește
(să)
  • probălească
  • probălea
  • probăli
  • probălise
plural I (noi)
  • probălim
(să)
  • probălim
  • probăleam
  • probălirăm
  • probăliserăm
  • probălisem
a II-a (voi)
  • probăliți
(să)
  • probăliți
  • probăleați
  • probălirăți
  • probăliserăți
  • probăliseți
a III-a (ei, ele)
  • probălesc
(să)
  • probălească
  • probăleau
  • probăli
  • probăliseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • probolui
  • proboluire
  • proboluit
  • proboluitu‑
  • proboluind
  • proboluindu‑
singular plural
  • proboluiește
  • proboluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proboluiesc
(să)
  • proboluiesc
  • proboluiam
  • proboluii
  • proboluisem
a II-a (tu)
  • proboluiești
(să)
  • proboluiești
  • proboluiai
  • proboluiși
  • proboluiseși
a III-a (el, ea)
  • proboluiește
(să)
  • proboluiască
  • proboluia
  • probolui
  • proboluise
plural I (noi)
  • proboluim
(să)
  • proboluim
  • proboluiam
  • proboluirăm
  • proboluiserăm
  • proboluisem
a II-a (voi)
  • proboluiți
(să)
  • proboluiți
  • proboluiați
  • proboluirăți
  • proboluiserăți
  • proboluiseți
a III-a (ei, ele)
  • proboluiesc
(să)
  • proboluiască
  • proboluiau
  • probolui
  • proboluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • probului
  • probuluire
  • probuluit
  • probuluitu‑
  • probuluind
  • probuluindu‑
singular plural
  • probuluiește
  • probuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • probuluiesc
(să)
  • probuluiesc
  • probuluiam
  • probuluii
  • probuluisem
a II-a (tu)
  • probuluiești
(să)
  • probuluiești
  • probuluiai
  • probuluiși
  • probuluiseși
a III-a (el, ea)
  • probuluiește
(să)
  • probuluiască
  • probuluia
  • probului
  • probuluise
plural I (noi)
  • probuluim
(să)
  • probuluim
  • probuluiam
  • probuluirăm
  • probuluiserăm
  • probuluisem
a II-a (voi)
  • probuluiți
(să)
  • probuluiți
  • probuluiați
  • probuluirăți
  • probuluiserăți
  • probuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • probuluiesc
(să)
  • probuluiască
  • probuluiau
  • probului
  • probuluiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prubăli
  • prubălire
  • prubălit
  • prubălitu‑
  • prubălind
  • prubălindu‑
singular plural
  • prubălește
  • prubăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prubălesc
(să)
  • prubălesc
  • prubăleam
  • prubălii
  • prubălisem
a II-a (tu)
  • prubălești
(să)
  • prubălești
  • prubăleai
  • prubăliși
  • prubăliseși
a III-a (el, ea)
  • prubălește
(să)
  • prubălească
  • prubălea
  • prubăli
  • prubălise
plural I (noi)
  • prubălim
(să)
  • prubălim
  • prubăleam
  • prubălirăm
  • prubăliserăm
  • prubălisem
a II-a (voi)
  • prubăliți
(să)
  • prubăliți
  • prubăleați
  • prubălirăți
  • prubăliserăți
  • prubăliseți
a III-a (ei, ele)
  • prubălesc
(să)
  • prubălească
  • prubăleau
  • prubăli
  • prubăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)