2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

PODUȚ1, poduți, s. m. (Iht.) Scobar. – Din magh. paduc.

PODUȚ2, poduțuri, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uț.

Intrare: poduț (iht.)
poduț1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poduț
  • poduțul
  • poduțu‑
plural
  • poduți
  • poduții
genitiv-dativ singular
  • poduț
  • poduțului
plural
  • poduți
  • poduților
vocativ singular
plural
Intrare: poduț (podeț)
poduț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poduț
  • poduțul
  • poduțu‑
plural
  • poduțuri
  • poduțurile
genitiv-dativ singular
  • poduț
  • poduțului
plural
  • poduțuri
  • poduțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)